Intre timp, pe acelasi Pamant

O creatura ca oricare alta isi continua existenta.
Ti s-a intamplat sa-ti doresti sa nu mai traiesti (ca si cum ai avea o optiune curata pe care s-o alegi si s-o accesezi si dupa care sa nu fi judecat)?!
Cand aleg acest gand si-mi justific alegerea, ceva ciudat mi se intampla! Si nu numai mie ci intregului templu. Ne prabusim putin cate putin. Caramida dupa caramida dupa caramida dupa caramida ca si cand as putea sa ma ascund dupa atatea caramizi. Se construieste un moloz si doare. Pentru ca accesarea unui gand “nu mai pot! Gata! De ce m-am nascut? Vrea sa mor! Am obosit sa traiesc! Am obosit de-atata «viata»! Nu mai am idei. Sunt vida! Goala! Secata! Renunt!” nu duce la eliminarea problemei care te violeaza,ci invita intru tine alte paparude obsedate de distrugere.
Am racit in intimitatea goala si zac intr-o mare de sare ca poate ma vindeca cumva. Gand naiv, recunosc, dar trebuie sa refac ceva din ce-am daramat. Trebuie sa recit un gand prielnic vietii pentru a gasi un maine.
Nu stiu ce mi-a venit sa renunt in acest moment, la ce am, ca si cum ce va veni dupa refuz va fi mai roz.
Sunt stapana templului meu, intr-o anumita masura, si ceea ce spun este ascultat orbeste de zidurile mele. Un gand care ma sperie. De multe ori nu stiu ce vreau, nu stiu ce cer, nu stiu cat am, nu stiu ce nu-mi trebuie! De ce?
Ti s-a intamplat vreodata sa-ti visezi moartea?  In cate feluri?

image

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s