In asteptare

image

Pe la 5 si un pic, vecina de la 2 isi scoate bestia la plimbat. La pipi. Revine. Pe la 6 incepe sa se pregateasca pentru munca. La 6.30 incepe tabietul vecinei de la 4. In tandem isi propun inconstient sa trezeasca restul blocului.
Eu stau. Nu oricum, dar stau. Numar rotatiile mixerului. Sigur e o marca proasta la cata galagie face…

Pe vremea cand lucram de dimineata si trebuia sa-mi incep ziua de pe la 4, stiu ca nu aveam decat 3 momente cand scoteam sunete mai deranjante: cand fierbeam apa pentru cafea, cand trageam apa la wc si cand incuiam usa casei. In rest, eram un fulg desi,cu adevarat vorbind, doar la figurat.

Dar cu 2 seri in urma am refuzat sa mai traiesc si, in consecinta, viata m-a refuzat si ea. Ne-am intins pe podea si am adormit. Eu prima, pentru ca ea era ocupata sa ma-njunghie pe la spate.
Beau ceai de trifoi. Poate asa ne trece supararea.

Bucataria e locul de tranzitie, de trecere, de initiere, de nu-gasesc nimic-de-mancare, de as-vrea-sa-dorm-dar-am-nevoie-de-alt-trup, de maine-nu-mai-gatesc, de de ce-uri si fantezii nevorbite.
A plecat vecinul de langa mine.
Nu mai vrea sa ninga.

Exista o singura lege nescrisa, respectata cu sfintenie de orice pacatos si sfant: legea egoista a egoistului egoist.

Pleaca la munca si colegul de apartament.
Mi s-a racit ceaiul.
S-a trezit si colegul de pat.

Dar fara speranta. S-a dus din nou acolo.

Propun o cafea tare.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s