Azi trăiesc ce am scris ieri.

Ieri am dat peste experiența altuia și am înmagazinat-o, cerându-mi să n-o uit.

Și uite că azi s-a împrietenit cu ieri și mi-au făcut un copil.

Eu nu știu să cresc copil. Nu știu ce sa-i fac.

Nu pot să-i dau ignor, nu?

Pot să fug?

Dar dacă cer ajutor? Pe cine să chem? Ce să le spun?

Un gând mi-a șoptit că dacă vreau să am o viață bună, atunci aș face bine să nu fiu o pacoste pentru nimeni. Bun creierul ăsta! Poate ar trebui să-l vând….ca să nu mai fiu povară.

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s