iona

 

Nu știu dacă vreodată te-o năpădit curiozitatea să citești din Biblie sau Sfânta Biblie, dar eu o mai răsfoiesc o dată la nu-știu-câtă-vreme. Da, știu, e carte veche, dar o văd ca fiind actuală pentru că vorbește aceluiași suflet de om. Trecând peste forma anecdotică sau poetică (mai mult sau mai puțin), peste întâmplări bizare sau prea abstracte, peste aberații (d.p.d.v. contemporan emancipat) și aparentele contradicții paradoxale, Biblia chiar reușește să ajungă la miezul ființei mele. Nu știu cum și nu pot da o caracterizare științifică a procesului. Nu am pregătirea necesară și nici răbdarea.

Iona. În Biblie (Vechiul Testament  Sau înainte de Isus, Iisus – nu reușesc să înțeleg de ce scriem Isus cu doi de ii sau de ce avem așa multe catedrale, când Biserica sunt oamenii de fapt așa cum Guvernul e poporul….de fapt.) e individul înghițit de o balenă după ce fuge pe o corabie, de chemarea dată  de Dumnezeu, care îl trimisese să vestească pieirea și moartea cetății Ninive (prea păcătoși ca să mai respire) dacă aceasta nu s-ar fi căit de greșelile ei (ca și când tu urăști de moarte țiganii pentru că ai o anumită impresie despre ei, impresie făcută în mare parte pe aparențe pentru că nu ai intrat niciodată în casa unui țigan ca să vezi ce și cum și când face și Bunul Dumnezeu te trimite – adică îți vorbește – și îți spune să te duci la ei, la țigani și să le spui că Dumnezeu îi iubește și vrea să le dea un loc în Paradis….exact lângă norișorul tău).

Iona o ia fix în direcția opusă. Și fix pe oceanul unde se găsea el s-o pornit o MEGA furtună (trimisă de Providență); toată lumea panicată imploră toți zeii pentru izbăvire, Iona….doarme (un episod asemănător se întâmplă și în Noul Testament, dar cu Isus ca protagonist și cu o altă intrigă). După mai multă interogare se află de ce nenorocirea care se nenorocește peste nenorociți și aceștia din urmă hotărăsc soarta personajului nostru (scufundare prin plonjare în ocean/mare/lac). Zis și făcut.

Iar acum ne aflăm în burta balenei(Wikipedia susține că balena e și animal și mamifer și că a evoluat dintr-o specie care umbla pe uscat….Creierașul meu e un pic confuz; parcă evoluționiștii susțin că procesul s-a întâmplat  vice versa….dinspre apă spre uscat;în general. Hmmm). Și în burta balenei Iona are timp să mediteze și să ajungă la un fel de înțelegere cu Preamarele Dumnezeu.

Și de ce îți povestesc ție despre astea? Pentru că pot și vreau.

Și pentru că sunt și eu într-o balenă.

Și pentru că ar trebui și eu să mă împac cu Providența?

Vorbesc serios. Lasă hlizeala (dexonline nu-mi găsește această noțiune. Am găsit dexx.ro care îmi șoptește că există).

Schimb acușica prefixul și stomacul balenei nu mă mai suportă. Îi provoc o stare de rău. Am să fiu vomată. Dar nu te aștepta la nu-știu-ce schimbări majore de concepții de viață din această *revărsare* a mea! Nu, nu, nu! Voi avea aceleași crize la menstruație și sigur am să mai am chef să mă plâng de anumite elemente care nu-mi convin. Nu am să fiu un butoi de optimism și voie bună și atât, dar sigur am să știu că nu mai am voie să renunț. Sigur am să știu că există destulă forță și putere într-un duh și suflet și trup de femeie pentru a realiza orice. Sigur am să știu că nu contează drumul celorlalți (în sensul comparației) sau când se va întâmpla ceva ce nu știu ce e, ci cum ajung eu oriunde am de ajuns (probabil sfârșitul vieții ăsteia și începutul celeilalte – pentru cine crede în viață după moarte). Sigur am să am o cunoștință aparte despre existența mea, o adâncire a ceea ce știu deja, dar prea superficial. Sigur am să fiu mai idealistă dar mai ancorată în acest pământ. Sigur am să fiu murdară (păi doar nu credeai că voma e ceva plăcut?!), dar am să am viață.

Voi fi A FI! Și e foarte important să fii așa pentru că în acest A FI există un buton de reset, care îți oferă mereu și mereu și mereu și mereu și mereu oportunitatea de a o lua de la început. Punct și de la capăt.

E ok să fug, să dramatizez, să plâng, să mă plâng, să mă victimizez, să mă ignor, să mă retrag, să mă izolez, să meditez, să visez, să tac, să dorm, să stau, să mă întreb, să chestionez, să filosofez, să nu-mi convină, să mă indignez. E ok. E OK! E ca și cum aș sta în burta balenei.  Scrijelesc pereții ei și o irit cu mâzgăliturile sinapselor mele. Până într-o zi când nu mă va mai suporta. Ori ea pe mine ori eu pe ea. Și aici apare butonul de reset. Dacă îl folosesc….balena mă vomită. Îmi mai dă o șansă. Dacă nu îl folosesc, mă digeră și devin rahat.

Câtă plasticitate! Câtă estetică kantiană! Sublim! Sublim….dar lipsește cu desăvârșire!

În fine – zic precum un înger și fac precum un drac(există vorba asta sau tocmai ce am inventat-o?! Mă duce cu gândul la un cântecel semnat Elvis – Devil in disguise…sau o manea necunoscută) – am de scris o licență și eu divaghez ca kitsatnaf.

 

balena si eu

2 thoughts on “iona

  1. “Iona” de Marin Sorescu iti spune ceva? o tragedie, spun criticii, care trebuie citita o data in viata macar…

    1. da, am citit-o. demult, ce-i drept. am s-o recitesc ca să-mi aduc aminte de ce a numit-o M.Sorescu tragedie. “Destinul” lui Iona nu-l văd tragic nici ca personaj în Biblie și nici ca personaj în fabulă/piesă de teatru/etc. Atât timp cât îți regăsești conștiința, îți conștientizezi poziția, îți asumi deciziile și înfrunți ce ai de înfruntat, ești în câștig. Dar am sa recitesc tragedia că deocamdată vorbesc din amintiri :p

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s