“e creația martirizată, e o durere sălbatică, îngrozitoare, care geme acolo. Suntem livizi”

Photo by Eugene W. Smith

Photo by Eugene W. Smith

În peisajul ăsta argintiu, acum atât de calm, nici nu mai știi de unde vin; sunt urlete nevăzute, fantomatice. Sunt pretutindeni între cer și pământ, propagându-se de-a dreptul înfricoșător…

Întunericul e turbat. Refulează plin de furie. Umbre mai întunecate decât noaptea  se precipită către noi cu cocoașele lor uriașe, dar ne depășesc….Trebuie să rămânem aici, în cimitir. În fața noastră se despică pământul. plouă cu bulgări…. Dar bombardamentul e mai tare. Îți distruge rațiunea. Mă las și mai jos sub sicriu, să mă ocrotească, chiar dacă Moartea însăși se află în el….

Cimitirul e o ruină. Sicrie și cadavre zac împrăștiate. Morții au mai fost omorâți o dată., dar fiecare dintre cei sfârtecați a salvat pe unul dintre noi…

Camioanele se bălăngăne monoton; monotone sunt strigătele și monoton cade ploaia. cade pe capetele noastre și pe capetele morților din tranșee, pe trupul micului recrut cu rana mult prea mare pentru șoldul lui, cade pe mormântul lui Kemmerich, cade în inimile noastre…

Are dreptate. Nu mai suntem tineri. Nu mai vrem să cucerim lumea.  Suntem niște fugari. Fugim de noi înșine. De viața noastră. Aveam 18 ani și începeam să iubim lumea și existența; dar a a trebuit să le împușcăm. Primul obuz care a explodat ne-a lovit inima. Nu mai avem nicio idee despre activitate, năzuințe sau progres. Nu mai credem în ele, credem în război…

Pământul brun, ciopârțit, explodat, pământul brun care lucește gras sub razele soarelui, reprezintă fundalul acestei lumi de automate posomorâte și fără odihnă; gâfâitul nostru e zbârnâitul arcului  ce se destinde, buzele sunt uscate, capul e mai greu decât după o noapte de beție cruntă – așa ne târâm înainte, iar în sufletele noastre ciuruite sfredelește chinuitor de insistent imaginea pământului brun, cu soarele unsuros, cu soldații spasmodici sau deja morți, care zac aici ca și cum așa ar fi firesc să fie, și care ne apucă de picioare și urlă atunci când sărim peste ei….

Sângele de sub pielea mea aduce teamă și neliniște în gândurile mele. Ele își pierd cumpătul și încep să tremure, vor căldură și viață. Gândurile nu pot trăi fără mângâiere și amăgire; se zăpăcesc în fața imaginii nude a disperării.

De un lucru mi-am putut da seama: groaza se poate îndura dacă te faci că plouă; dar te ucide dacă te gândești la ea…

Am încetat de a fi un fragment tremurător de existență, solitar în obscuritate – aparțin de ei așa cum și ei aparțin de mine, avem cu toții aceeași frică și aceeași viață, suntem legați unii de alții într-un mod simplu, dar trainic. Aș vrea să-mi îngrop fața  în glasurile lor, în aceste câteva cuvinte care m-au salvat și care-mi vor fi aproape de-acum înainte….

Viața de aici, la granița morții are un curs extrem de simplu, limitându-se la strictul necesar, tot restul zăcând într-un somn letargic. Asta-i deci primitivitatea și, totodată, salvarea noastră!…

Toate celelalte manifestări hibernează; numai viața pândește permanent pentru a ne apăra de amenințarea morții; ne-a transformat în animale cugetătoare pentru a ne da arma instinctului; ne-a erodat sentimentele, ca să nu pierim în fața groazei care ne-ar copleși dacă am gândi clar și conștient; a trezit în noi simțul camaraderiei, pentru a ne salva din abisul singurătății; ne-a dat indiferența sălbaticilor, pentru ca, în pofida tuturor, să putem repera în orice moment valorile și să le păstrăm ca rezervă împotriva asaltului din neant. Trăim astfel o existență izolată, dură, de supremă superficialitate, și numai uneori, o întâmplare aparte face să scapere scântei, iar atunci se ivește pe neașteptate flacăra unei grele și înspăimântătoare nostalgii…

Nimic nou pe frontul de vest – Erich Maria Remarque

One thought on ““e creația martirizată, e o durere sălbatică, îngrozitoare, care geme acolo. Suntem livizi”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s