undeva

 

Alaltăieri am primit viza şi m’am apucat, de fericire, să cos.

Ieri am vorbit cu un prieten drag. Am vorbit puţin, dar destul cât să nu ne mai vorbim acum. De tristeţe m’am apucat să cos.

Azi am vorbit cu unul dintre ai mei şi cred că am să mă apuc de cusut.

Mâine cred că voi vorbi cu cealaltă jumătate a celui Unul Dintre Ai Mei. După….am să cos.

Mi s’a spus şi am fost atenţionată că nu e de viitor. N’are perspectivă. Că e ca şi moartă. Că nu am ‘binecuvântarea’. Că sunt inconştientă. Că nu’mi pasă. Că bla şi bla şi etc s.a.m.d….. Dar am auzit CD’ul ăsta de aşa multe ori….că nici nu’l mai procesez. E ca o şedinţă de tortură pe care ai trăit’o de aşa multi ani, că nu’i mai simţi durerea ce’o provoacă… Aş putea spune că sunt un organism devenit imun la una sau alta. Adaptare? Resemnare? Zid de apărare? … … Nu ştiu. Nici nu cred că mai contează. Dacă ar fi să ascult toate vocile din jurul meu şi toate părerile celor ce se cred cu drept de veto la mine în viaţă…. …. …. ….. ….. ….  Brrr….. Îngrozitor gând!

foto de Radu Clapa, modificată de mine.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s