Burse de studii și instituționalizarea artei

De obicei, ne place libertatea. Și de multe ori în copilătia noastră am ținut, și unii, cum ar fi EU, mai ținem undeva într-o cutie cu gratii, vreun pui de libertate aka animăluț cu 4 picioare sau orice care zboară. Așa e?  Adică….de multe ori….ținem așa mult la/de LibertatE încât o sufocăm/legăm/constrângem/limităm/manipulăm/abuzăm/etc și îi spunem cu un fel de ochi milogitori: DAR EU TE IUBESC!…

Am băut azi 2 L de limonadă și instictul meu creativ îmi spune ca orice relatie, tratată ca mai sus, nu va duce la un lucru prea înălțător!

De ce oamenii vor să fie celebrii și faimoși? La ce ajută? Pe cine ajută?

Și de ce, ca să devii artist, îți trebuie recunoașterea altora? De ce ai nevoie să-ți spună unii sau alții că ceea ce creezi tu se numește artă sau gunoi? Pictură sau mâzgâlitură?Poezie sau  prostie? Capodoperă muzicală sau fluierătură la locul de prășit?

Și kitchul e un curent artistic atunci când ți-l asumi și nu-l îmbraci în hainele altui curent….Dar nu despre el vorbesc acum. Mă refer la acei artiști care au ceva de spus,dar nu-s destul de curajoși să spună sau nu sunt ascultați și mă refer la așa numitele opere artistice, cu care nu mi-aș umple nici subsolul cu ele, dar care au valoare…..doar pentru că cineva s-a gândit să pună pasăsea în colivie, ca să se bucure de priveliște și intre 4 pereți și ca să nu-și mai miște fundulețul prin padure.

La începutul anului 1, dl Profesor ne-a spus că nu putem urca până în vârful piramidei sociale artistice fără ca cei dinaintea noastră,cei cu greutate pe scară și în domeniu, să ne ajute. Că cică pană la Dumnezeu te mănâncă toți sfinții.  Macabră fotografie!

Căutând tot felul de grupuri de discuții sau site-uri unde aș putea găsi tot felul de proiecte la care să aplic sau burse de studii sau to felul de genul ăsta, am încremenit….undeva pe la mijlocul căutărilor și a documentării. Chiar vreau așa ceva? De ce vreau să aplic la  proiectele altora, în țara altcuiva, în cultura altcuiva? (Și asta vine de la o persoană înnebunită după A CĂLĂTORI și a vizita și experimenta noi teritorii cu tot ce implică ele!) Ca oamenii să-mi spună DA sau NU? Ca să-mi spună că am avut o idee genială? Dar asta o știu deja! Ca să-mi spună că nu am nici o șansă? Asta știu deja! Ca să câștig bani?….ok…. Și apoi?

Căutarea mea mi-a adus aminte de un film pe care l-am vazut cu ceva timp în urmă, un film în care joacă  Tim Roth (actorul principal din serialul LIE TO ME?!)și căruia îi zice The Legend of 1900.

Nu am să povestesc aici ce-i cu filmul  (dar e un film BUN și merită văzut), dar 1900 a avut un cuvânt înțelept  și am să-l citez:

You rolled out in front of me a keyboard of millions of keys, millions and billions of keys that never end. And that’s the truth Max, that they never end. That keyboard is infinite… and if that keyboard is infinite, then on that keyboard there is no music you can play. You’re sitting on the wrong bench… That is God’s piano.

Take piano: keys begin, keys end. You know there are 88 of them. Nobody can tell you any different. They are not infinite. You’re infinite… And on those keys, the music that you can make… is infinite. I like that. That I can live by…

Și cu asta nu pot decât să închei și să te las pe tine să îmi continui concluziile…

DSC_5829

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s