Am ramas fara diacritice. Publicul?!…Publicul oare a inteles?

Ce faci atunci cand vezi, dar de fapt nu poti atinge? Cand ai, dar nu poti gusta? Cand auzi, dar nu exista?

Cateodata am impresia ca Dumnezeul vietii mele e un pic ironic cu mine. Sau poate eu inteleg prost ceea ce imi ofera? Cand spun asta ma gandesc la versurile lui Alanis Morissette din cantecelul Ironic….

Pe langa exemplele ei, mai adaug si eu vreo 2…

Sa fii strain intr-o tara straina si dupa ceva ani de stat acolo sa-ti dea permis de sedere pentru 3 ani si apoi sa-ti spuna sa pleci in alta tara…

Sa-ti dea iubit asa cum ti l-ai dorit,dar sa te vezi 1 data la 3 ani cu el, pentru ca e de pe alt continent, sa zicem lumea a 3a si tara ta nu-i da viza de intrare…

………………………………………………………………….

…………………………………………………………………………………..

……………………………………………..

…………………………………………………………………….    astea sunt puncte puncte de gandire. multe puncte de vedere si puncte de puncte.

Dar cred totusi ca viata ar fi foarte negustoasa fara mironedii sau foarte ambigua fara diacritice sau foarte haotica fara semne de circulatie.

Cred totusi ca bunatatea Domnului nu s-a sfarsit si daca mi-ar pune totul pe tava as lasa totul balta de plictiseala si de starea lucrurilor care ar avea un iz plafonat si plat si monoton, ca sa nu zic kitch.

Cred totusi ca viata inca este o calatorie plina de aventura, nu o destinatie si raiul nu e asa cum ni-l imaginam noi, o satisfacere a nevoilor noastre egoiste, ci o schimbare radicala a modului nostru de gandire, care nu are nimic in comun cu spalarea creierului, ci dimpotriva, cu constientizarea lucrurilor si a evenimentelor si a infinitului care e mai mare decat am fi putut noi visa vreodata, cu insusirea carecterului divin incarcat la capacitate maxima, cu intelegerea profunda a Existentei si tot ce are legatura cu astea, manifestarea darurilor si talenturilor noastre desvoltate aici si apoi reinventate acolo, cu o cunoastere totala a absolutului in tot si asa mai departe pana se umple lista infinitului!

Asa se intampla cand ne gandim numai la noi, la dorintele noastre, la placerile noastre, la respectul nostru, la suferinta noastra, etc: devenim amari, mizerabili, acri,plafonati, pesimisti, nemultumiti, egoisti si apoi singuri.

Noi suntem speranta lumii!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s